Ceea ce poate suna ca ceva dintr-un film science-fiction este acum posibil datorită progreselor în tipărirea 3D.

Medicii sunt capabili să creeze membre protetice, iar chirurgii au implantat recent o coloană vertebrală imprimată 3D la un băiat. Organele umane sunt aproape de a deveni o realitate. Acum este posibilă imprimarea hranei, inclusiv cookie-uri, pizza și ravioli. Și NASA poate chiar să imprime unelte în spațiu.

Pe măsură ce imprimantele 3D devin mai avansate și mai accesibile, imprimarea 3D are un impact incredibil asupra medicinei, designului de produs, producției și altor industrii. Să aruncăm o privire mai atentă la această tehnologie uimitoare.

Cum funcționează imprimantele 3D

Inițial dezvoltat în anii 1980, imprimantele 3D tipărite în straturi consecutive care stivesc pentru a forma un obiect solid tridimensional. Procesul este, de asemenea, cunoscut ca producție de aditivi și este mult mai eficient decât procesul tradițional de fabricare subtractivă. În metoda convențională, materialul este îndepărtat dintr-o piesă mai mare prin tăiere, topire sau modelare pentru a crea un obiect mai mic. Procesul are ca rezultat multe materiale pierdute.

Similar imprimantei de acasă sau de birou, imprimantele 3D generează o copie a unui fișier de computer. Majoritatea imprimantelor 3D necesită un tip de fișier numit STL, care reprezintă in limbaj standard tessellation. Charles Hull a inventat imprimanta 3D și a dezvoltat formatul de fișier STL. El a inventat, de asemenea, termenul stereolitografie sau SLA pentru tehnica, care schimbă plasticul lichid într-o formă solidă folosind un laser UV. Producătorii de automobile au cumpărat prima imprimanta 3D comercială în 1988 pentru aproape 100.000 de dolari.