Sticla minerală ( sticlă obișnuită)
Este dură și fragilă și nu se folosește aproape deloc pentru construirea machetelor. Pentru a avea colțrile perfect drepte, se taie cu diamantul sprijinit de o riglă. Tăiatul cu diamantul proporționează colțurile astfel încât sa fie curate. Nu este necesară o apăsare puternică, este de ajunsă o mică incizie omogenă pe toată lungimea tăieturii. Este convenabila unezirea cu puțină apă înainte de a lovi sticla de jos cu un ciocan de lucru. Sticla se așează cu tăietura în sus peste un cant drept și se împinge în sus până ce sticla se împarte în două. Tăieturile cu formă curbată trebuie efectuate de un specialist. Sticla cea mai subțire are aproximativ 1,8 mm grosime pe când sticla cea mai obișnuită are între 3 și 4 mm.
Metacrilat – Plexiglas, si polistirenul HIPS
Metacrilatul- Este un material sintetic, comercializat cu numele de „plexiglas”, „macrolon” și „robex”, de greutate redusă, elastic, mult mai simplu de tăiat ca sticla minerală. Fiind casant, acesta se rupe (de cele mai multe ori este prevăzut cu hârtie protectoare). Aceste materiale se pot găsi sub o multitudine de variante: transparent, translucid, opac, de diferite culori și texturi, satinat, dur, strălucitor, mat, etc. Metacrilatul prevede două calități distincte. După procesul său de elaborare se distinge prin: material XT (extrudat) și material FN (turnat). Metacrilatul extrudat, cu o grosime de la 1,5 până la 8 mm, poate avea imperfecțiuni. Se adaptează cu ușurință la rezultatele dorite. Versiunea turnată, de la 0,8 până la 250 mm grosime, este mai scumpă, dar în schimb este în definitiv transparentă și mult mai ușor de manipulat cu precizie.
Polistirenul-HIPS Este de culoare albă de obicei, (la cerere se pot găsi și în alte culori), seamăna cu metacrilatul chiar dacă este opac. Formatul plăcilor este de 200 x 100 cm, cu o grosime între 0, 5 și 10 mm.
Plăcile subțiri ale acestor două materiale sunt foarte bune pentru reprezentarea fațadelor, suprafețe de sticlă și piscine decorative. Dacă grosimea lui nu trece de 3 mm atunci se poate tăia cu un cutter bine ascuțit, făcând câteva treceri succesive susținute de o riglă și sprijinindu-le apoi pe o suprafață dreaptă pentru a le rupe, împingând de jos una dintre jumătăți. Acest material se poate tăia cu un fierăstrău, poate fi perforat și pilit. Trebuie să acorzi atenție căldurii provocate de aparatele electrice. Linia de tăiere nu trebuie să se încălzească prea tare pentru a exita ca materialul să se topească. Dacă lucrezi cu machete electrice este esențial să îți pui ochelari protectori!
Cu toate acestea, „înmuierea” materialului prin căldură ne permite îndoirea plăcilor subțiri utilizând un uscător cu aer cald (luați mai întâi hârtia protectoare). Datorită deformării termoplastice se poate modela la temperaturi ridicate, dar acesta este un proces ce necesită o mașinărie specială și rareori se aplică la construcția machetelor arhitecturale.
Pentru unirea metacrilatului există adezive speciale. În cazul utilizării adeziveloir diferite de cele recomandate de fabricant, vă sfătuim să le faceți câteva probe pentru a vă asigur, si sa nu uitați de masurile de protecție!. De asemenea, se pot înșuruba piesele între ele. Perforările efectuate cu un burghiu trebuie să fie suficient de largi pentru ca prin înșurubarea șuruburilor să nu apară tensiuni. Suprafața se poate zgâria, șlefui și din nou pili. De asemenea, se pot practica incizii cu un ac de oțel, pentru a marca linii, reticule sau alte grafisme. Dacă aceste incizii se lasă netratate vor avea o culoare albă; pentru a le da altă culoare le puteți aplica vopsele ajutându-va de o bucată de bumbac sau tifon și în continuare, după o scurtă perioadă de uscare, pilirea din nou a suprafeței.
